De-a lungul istoriei, pe pământul botoşănean şi-a desfăşurat activitatea şi o şcoală teologică, menită să răspundă nevoilor spirituale ale românilor din aceste locuri. Cea dintâi instituţie de învăţământ de acest gen, ce a funcţionat în acest colţ de ţară, a fost Seminarul Teologic „Mitropolitul Pimen” de la Dorohoi, înfiinţată prin grija şi eforturile deosebite ale preotului Dumitru Furtună, a cărei existenţă însă a fost destul de scurtă, între anii 1923 – 1933. Odată cu desfiinţarea acestei şcoli, singurul Seminar care putea asigura într-o oarecare măsură necesarul de slujitori bisericeşti pentru Moldova, începând cu anul 1952, era Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ.
După 1989, când libertatea de manifestare religioasă fusese redobândită, s-a impus şi în această parte a ţării înfiinţarea şi reînfiinţarea unor şcoli teologice, mai ales că penuria de slujitori era destul de acută, iar manifestările sectare erau furibunde. În aceste condiţii, Î.P.S. Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, prin adresa nr.75/18.01.1993, solicita P. F. Patriarh Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „reînfiinţarea Seminarului Teologic din oraşul Dorohoi şi transformarea Şcolii de cântăreţi bisericeşti din municipiul Botoşani în Seminar Teologic”, din următoarele motive: 1. Pastoral-misionare: „Arhiepiscopia Iaşilor cuprinde trei judeţe: Iaşi, Botoşani şi Neamţ. Pentru aceste trei judeţe există doar un Seminar Teologic care poate forma preoţi, şi anume Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ …Însă, de ani de zile problema rămasă nerezolvată este numărul mare de parohii vacante, peste şaptezeci, majoritatea în regiunea Dorohoi, Botoşani, absolvenţii Seminarului Teologic de la Neamţ solicitând aproape numai parohii din zona Neamţ… 2. Cultural-misionare: „…în municipiul Botoşani, prezenţa unui seminar teologic ar constitui şi un mijloc de contribuţie a Bisericii la întărirea şi îmbogăţirea vieţii spiritual-culturale, punându-se în evidenţă dimensiunea creştină a culturii noastre, prin activitatea profesorilor şi elevilor seminarişti. Acest lucru ni l-au confirmat în mai multe rânduri autorităţile civile şi personalităţi ale culturii din regiune”. 3. Bisericeşti-patriotice: „Atât oraşul Dorohoi cât şi municipiul Botoşani se află în apropiere de Basarabia. Astfel, cele două şcoli teologice ar putea contribui la formarea pastoral-misionară a unor tineri preoţi şi elevi basarabeni din Mitropolia Basarabiei”.
Acestor demersuri, Secretariatul de Stat pentru Culte, prin adresa nr 588/26.02.1993, răspunde la adresa Cancelariei Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nr. 540/1993, următoarele: „…vă facem cunoscut că Secretariatul de Stat pentru Culte, autorizează înfiinţarea Seminarului teologic-liceal ortodox din Botoşani, începând cu anul şcolar 1993/1994, în conformitate cu prevederile Hotărârilor Guvernului României nr.345/1992 şi 595/1992 (art.2, lit.”g”). După înfiinţare, primul director al Seminarului a fost Pr. Gheorghe Viziteu, parohul bisericii „Vovidenia”, în timpul căruia şcoala a funcţionat pe rând, în localurile Şcolii Normale „Nicolae Iorga (1993-1994), apoi în internatul liceului „Elie Radu” (1994-1995) şi a fostului Liceu Sportiv (1995-1997), de organizarea şi bunul mers al şcolii noi înfiinţate fiind delegat din partea Sfintei Mitropolii, pr.prot. Lucian Leonte. Dintre cadrele didactice ce au activat în această perioadă, unele activând şi în prezent, amintim: Pr. Lucian Leonte –Dogmatică, Pr. Vasile Ştefan – Limbi clasice, Pr. Gheorghe Grigoraşi – Omiletică, Catehetică, Drept bisericesc, Vasile Arhip – Muzică psaltică, Pr. Marian Timofte – Muzică psaltică, Pr. Constantin Zăiceanu – Muzică liniară, Pr. Gabriel Mihăescu – Studii Biblice - Vechiul şi Noul Testament, Pr. Nicolae Bobârnea – spiritual, Pr. Vasile Acatrinei - Tipic bisericesc ,Pr. Gheorghe Andrişescu, Prof. Dănilă Paraschiva (+) – Limba română, Prof. Corina Ţifrea – Limba română, Prof. Vasile Mardare – Matematică, Prof. Adela Valter – Matematică, Prof, Rodica Egner – Fizică, Prof. Daniela Mărginean – Limba engleză, Prof. Elena Aţurcăniţei – Limba franceză, Prof. Cristina Manolache – Psihologie, Prof. Arthur Aanei – Pedagogie, Prof. Victor Dughilă – Biologie, Prof. Iosif Artimon (+) – Biologie, Prof. Eugenia Puiu – Istorie.
Din anul 1997, la conducerea Seminarului a fost numit prin concurs, Pr. Prof. Grigore Diaconu, parohul bisericii „Cuvioasa Parascheva” din Botoşani. Întrucât condiţiile de desfăşurare a activităţilor didactice şi religioase specifice şcolii erau improprii, iar peregrinarea prin diverse localuri era anevoioasă, s-au făcut demersuri pe lângă autorităţile de stat locale (Prefectură, Consiliul Judeţean, Primăria municipiului Botoşani, Inspectoratul Şcolar Judeţean), pentru asigurarea unui spaţiu, în care noua şcoală să-şi poată desfăşura activitatea în condiţii optime.
În urma acestora, prin dispoziţia nr.119/11.07.1997, a Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani, a fost repartizat spre administrare şi folosinţă Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sf.Gheorghe”, un local cu parter şi trei etaje, cantină şi bucătărie, o gospodărie anexă şi o spălătorie, amplasate pe strada Prieteniei nr.2, în fostul internat al Liceului „Electrocontact”.
Preluarea noului local nu a fost o sarcină deloc uşoară, mai ales că acesta era într-o stare avansată de degradare. Noul director, pr. prof. Grigore Diaconu, ocupat cu atragerea de fonduri extrabugetare pentru renovarea noii şcoli, a delegat ca diriginte de şantier pe pr, prof. Visarion Vizitiu. Lucrările ce se impuneau erau de anvergură, aşa că s-a lucrat „cu timp şi fără timp” (IITimotei 4,2), după îndemnurile Sf.Ap. Pavel, şi deseori cadrele didactice şi elevii au lucrat cu „cu trudă”…ziua şi noaptea” (II Tesaloniceni 3,8-9), pentru începerea noului an şcolar în cele mai bune condiţii.
S-au efectuat demolări unde era cazul, iar sistematizarea noii locaţii a implicat costuri şi eforturi enorme. S-au reamenajat sălile de cursuri, eliminându-se pereţi intermediari, s-au reamenajat dormitoarele, băile şi duşurile, s-a extins cantina, potrivit numărului de elevi pe care îi avea la timpul respectiv instituţia, s-a amenajat o sală de protocol, au fost reamenajate cancelaria, cabinetul directorului, biblioteca, sala de conferinţe, secretariatul şi sediul administrativ al şcolii, s-au amenajat două camere oficiale, un cabinet medical, un paraclis pentru practica liturgică specifică şcolii, s-au înfiinţat cabinete de Limbi Clasice şi Studii Biblice, dotate cu hărţi şi planşe necesare desfăşurării activităţii didactice, s-au reamenajat gospodăriile anexe.
Datorită parteneriatelor încheiate între Parohia „Cuvioasa Parascheva” şi Fundaţiile „Munţii Metaliferi” – Germania, Parohia Evanghelică din Lennep – Germania şi „Alexander Help Roemanian” – Olanda, şcoala a fost dotată cu aparatură modernă pentru buna funcţionare a cantinei şi spălătoriei, mobilier pentru sălile de clasă (o parte finanţat şi de Ministerul Educaţiei Naţionale) şi sectoarele administrative, calculatoare etc, şcoala fiind acum pregătită pentru sfinţire, act ce va avea loc şi va fi săvârşit în data 6 decembrie 1999, de către Î.P.S.Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, după cum stă scris în Cartea de onoare a şcolii şi pe pisania paraclisului.
Tot cu anul 1997, eforturile cadrelor didactice s-au intensificat, conştiente fiind că, tânără, şcoala trebuia să se încadreze rapid în rândurile şcolilor de elită botoşănene. Rezultatele au început să apară în scurt timp, pentru că elevii şcolii s-au numărat an de an printre olimpicii naţionali şi internaţionali la diferite discipline teologice (Limbi clasice – Latină şi Greacă, Dogmatică, Studii Biblice -Vechiul şi Noul Testament, Pictură bisericească), dar şi la discipline laice ( Istorie, Limba şi literatura română, Geografie, Limba engleză, Educaţie fizică ş.a.), aducând şcolii atât renume, cât şi o multitudine de premii.
Dovadă a faptului că şcoala şi-a câştigat un bun nume, se poate observa şi din faptul că de-a lungul anilor la şcoala noastră s-au înscris şi se înscriu pentru examenul de admitere, elevi din diferite zone ale Moldovei şi ale ţării: Iaşi, Neamţ, Vaslui, Suceava, Vrancea etc, iar mulţi dintre absolvenţii Seminarului nu s-au orientat exclusiv spre instituţiile şi şcolile cu profil teologic, ci şi spre instituţii laice, astfel că astăzi ne fac cinste foşti elevi, în domeniile: juridic, lingvistic, arhitectural, medical, iar unii activează chiar şi în instituţii de peste hotare.
Chiar dacă şcoala este una vocaţională – profil teologic – totuşi, profesorii şcolii au descoperit printre elevi şi mulţi cu talent artistic. Astfel, au luat fiinţă pe rând, sub bagheta pr.prof. Constantin Zăiceanu şi Vasile Arhip, formaţii corale şi vocal instrumentale: corul „Biruitorii”, taraful „Doruleţul”, grupul vocal „Filotheos”, precum şi trupe de teatru, rezultatele obţinute alăturându-se premiilor celor mai sus menţionaţi. Totodată elevii şi profesorii şcolii s-au implicat şi se implică în toate activităţile şcolare, extraşcolare şi extracuricculare, mărturie stând de asemenea, diplomele şi premiile obţinute. În urma obţinerii unui grant şcolar cu titlul: „Educaţie pentru conservarea patrimoniului cultural – bun universal”, în 2007, în valoare de 11.450 de euro, şcoala a beneficiat şi de înfiinţarea unui laborator de pictură – restaurare, absolut necesar secţiei teologie - patrimoniu, dotat cu toate materialele necesare desfăşurării unei astfel de activităţi. Din anul 2008, în cadrul Seminarului funcţionează şi o grădiniţă cu 5 grupe şi un număr de 151 de preşcolari.
Întrucât în anul 2008, vechii clădiri i s-a adăugat o aripă nouă şi au fost realizate înnoiri la toate nivelurile, s-a impus resfinţirea şcolii, act săvârşit în data de 27.01.2009, de către I.P.S.Mitropolit Teofan al Moldovei şi Bucovinei cu prilejul unei vizite oficiale la Seminarul din Botoşani, care, chiar de la începutul misiunii sale în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, a acordat o atenţie deosebită învăţământului teologic în general, şi învăţământului teologic moldav în special.
Chiar dacă atmosfera din această şcoală este una mai sobră decât în alte instituţii de învăţământ, atât cadrele didactice cât şi elevii sunt cât se poate de mulţumiţi de modul în care se desfăşoară procesul de învăţământ în această instituţie educaţională, fiind conştienţi de faptul că nimic nu se poate face fără dăruire şi sacrificiu, iar şcoala în care activează trebuie să-şi îndeplinească menirea şi anume, să fie potrivit devizei, o „şcoală pentru trup, minte şi suflet”.
Pr.Prof. Visarion Vizitiu
