Luni,12 noiembrie 2012, Seminarul Teologic Liceal Ortodox “Sf. Gheorghe” din Botoşani, în parteneriat cu Colegiul Tehnic„Gheorghe Asachi” şi în colaborare cu alte şapte licee din acelaşi oraş a demarat proiectul educaţional cu tema ,,Spiritualitatea ortodoxă şi tradiţiile populare româneşti” care se va desfăşura în perioada noiembrie 2012- ianuarie 2013 şi al cărui scop este “conştientizarea elevilor cu privire la valorile spiritualităţii ortodoxe şi ale tradiţiilor populare româneşti, precum şi asupra pericolului reprezentat de fenomenul secularizării şi al desacraclizării”, potrivit părintelui Gabriel Ţifrea, preot spiritual la Seminarul Teologic din Botoşani şi coordonator al acestui proiect educaţional.
“Nu întâmplător am ales să începem activităţile din cadrul proiectului nostru pe data de 12 noiembrie. Astăzi, Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte pe Sfinţii martiri năsăudeni care , în secolul al XVIII-lea au pătimit moarte martirică pentru idealul nostru naţional de recunoaştere a identităţii de neam şi credinţă ortodoxă şi care, au devenit un exemplu al jertfei supreme pentru întreg neamul românesc de-a lungul secolelor”, afirmă părintele spiritual Gabriel Ţifrea.
Prima activitate din cadrul proiectului amintit a constat în susţinerea unei conferinţe de către pr. dr. Paul-Cezar Hârlăoanu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae ” din Iaşi, care s-a desfăşurat în Sala Mare a Teatrului ”M. Eminescu ” din Botoşani şi a cărei temă a fost „Tinerii şi provocările lumii contemporane”. După susţinerea conferinţei trupa de teatru a şcolii noastre, coordonată de către doamna profesoară Ştefan Crina Daniela şi domnişoara profesoară Rusu Anca Ramona, a interpretat o piesă de teatru redând o şezătoare de altădată.
A doua activitate, “Istorie, spiritualitate şi tradiţie românească”, s-a desfăşurat pe data de 18 noiembrie 2012 şi a constat în efectuarea unei excursii la care au participat o parte din elevii implicaţi în acest proiect. Am vizitat câteva mănăstiri din Bucovina, Cetatea de scaun, Muzeul satului şi Muzeul de istorie din Suceava.
A treia activitate din cadrul proiectului amintit a constat în susţinerea unei conferinţe de către Părintele Arhimandrit Hrisostom Rădăşanu, consilier al sectorului educaţional din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, care s-a desfăşurat în Sala Mare a Teatrului ”M. Eminescu ” din Botoşani şi a cărei temă a fost “Spiritualitatea ortodoxă oglindită în tradiţiile româneşti”. După susţinerea conferinţei doamna profesoară Şcarlii Ioana a prezentat câteva icoane naive pictate de către elevii de la profilul patrimoniu iar un grup de la Colegiul Tehnic„Gheorghe Asachi au interpretat câteva cantece patriotice. La final grupul folcloric Doruleţul de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox “Sf. Gheorghe”, coordonat de către pr. prof. Constantin Zăiceanu a interpretat câteva melodii populare.
Părintele spiritual Gabriel Ţifrea a comentat pe larg scopul acestui proiect. “Se pune tot mai mult problema fenomenului de globalizare. Deşi pare pretenţios, acest fenomen ne atinge pe fiecare dintre noi, într-o măsură mai mică sau mai mare. Este foarte important, din această perspectivă să conştientizăm care ne sunt rădăcinile, care ne sunt tradiţiile, pentru a avea repere sănătoase în drumul vieţii şi pentru a nu ne lăsa uşor manipulaţi de forţele ostile Adevărului. Stilul de viaţă contemporan propune o privire atentă asupra trupului, asupra bunurilor materiale care, se spune, fac viaţa mai uşoară, însăşi noţiunea de "bunăstare" având astăzi numai conotaţii materiale egoiste. Neîmplinirile de ordin material duc, nu de puţine ori, la dezechilibre psihice, manifestate prin diverse forme de depresie şi chiar, în cazuri extreme, suicid. În acest context, este necesar să accentuăm principiile de viaţă propuse de Spiritualitatea Ortodoxă, să subliniem faptul că omul are şi un suflet, care tinde mereu spre valorile perene ale Împărăţiei cerurilor, să aducem în discuţie aspecte ale vieţii care ne pot face să ne desprindem de pământescul şi pământiul vieţii de zi cu zi, să propunem un alt stil de viaţă, specific Spiritualităţii Ortodoxe, bazat pe iubirea de aproapele şi de Dumnezeu, caracterizat de spiritul de jertfă, de implicarea în rezolvarea problemelor comunităţii din care facem parte, de eliminarea pasivităţii, de adoptarea unei atitudini optimiste cu privire la toate aspectele importante ale vieţii. Nu de puţine ori s-a spus că, deşi aglomeraţiile de populaţie cresc tot mai mult, oamenii sunt din ce în ce mai singuri şi comunică din ce în ce mai puţin, în ciuda progreselor tehnologiei, care anulează astăzi distanţe altădată de neatins şi suprimă legi ale materiei, lucru de neînchipuit în alte secole. Spiritualitatea Ortodoxă, colorată de specificul românesc mai ales, propune un limbaj comun, acela al rugăciunii, propune comunicarea care aduce comuniune în locul singurătăţii, propune într-ajutorarea în locul egoismului. Din această perspectivă, este necesară informarea tinerei generaţii cu privire la avantajele, dar şi dezavantajele pe care le conferă un mod sau altul de viaţă. Mijloacele de comunicare în masă au luat o amploare de nedescris astăzi, fiind, din păcate, nu de puţine ori, tot atât de dezvoltate mijloace de manipulare. Prin aceste mijloace, se promovează astăzi mai mult dezordinea morală şi sentimentală în locul unei ordini morale, spirituale. Păcatul a ajuns motiv de laudă, iar educaţia tinerilor preocupă din ce în ce mai puţin, în prim-plan fiind mereu factorul economic - financiar, câştigul rapid şi uşor, bazat pe muncă puţină şi înşelăciune. Aşadar, este absolut necesar din această perspectivă să subliniem adevăratele valori ale spiritului românesc: dragostea de glie, respectul faţă de înaintaşi, ordinea morală, ca premisă a ajungerii la nemurire”.
Tot părintele spiritual Gabriel Ţifrea ne-a expus şi obiectivele acestui proiect educaţional. “Primul obiectiv al proiectului nostru este cultivarea sentimentului de dragoste si preţuire faţă de tradiţiile şi valorile spirituale ortodoxe autentice româneşti. Trebuie puse în valoare tradiţiile româneşti sănătoase , tinerii trebuie ajutaţi să îşi formeze o atitudine fermă în faţa non-valorii promovate astăzi atât de intens, ei trebuie să-şi dezvolte spiritul critic, pe de o parte pentru a selecta adevărul de minciună , iar pe de altă parte pentru a fi în stare să deosebească tradiţiile sănătoase de cele păcătoase, pentru a se elibera de cenuşiul unei vieţi imorale . Încurajarea tinerilor de a cunoaşte, însuşi, perpetua şi a conserva aceste tradiţii ale spiritualităţii româneşti, ele constituind un tezaur al patrimoniului nostru cultural naţional, constituie un alt obiectiv al nostru. Se promovează astăzi de către persoane sau instituţii interesate ideea potrivit căreia ordinea morală propovăduită de Biserică, principiile unei vieţi ce are în centrul său ideea mântuirii sufletului, ar fi lucruri anacronie, nedemne de omul tehnologiei secolului 21. De asemenea, se crede tot mai mult că sfinţi au fost "în vremea aceea", astăzi totul este "ştiinţific", povestim despre mântuire, sfinţi Dumnezeu, dar aceste povestiri nu ne pot afecta viaţa, atât de "asigurată" de tot felul de preocupări şi instituţii specializate. Din această perspectivă, trebuie să reiterăm mereu adevărul că sfinţii au fost şi ei oameni, au trăit în epoci cu probleme specifice, dar sunt şi în zilele noastre. Aici, Spiritualitatea Ortodoxă, viaţa mănăstirilor moldave şi nu numai, părinţii îmbunătăţiţi (Părintele Cleopa, Părintele Paisie Olaru, Părintele Paisie Aghioritul şi Sf. Nectarie din Grecia etc) pot ajuta tinerii în special să nu se lase înşelaţi şi să trăiască normal, căci un om duhovnicesc nu este anormal, ci dimpotrivă, el reprezintă normalul, reperul pentru viaţa noastră. Trebuie subliniat faptul că Dumnezeu nu vrea ca noi să fugim cu toţii în mănăstiri, nu ne vrea extremişti, dar nici laşi. El vrea ca noi să trăim mărturisitor, adică, prin viaţa noastră să aducem mărturie despre prezenţa lui Dumnezeu în lume. Ideea de a fi buni creştini nu contravine ideii de a duce o viaţă normală - un creştin are o casă, are un serviciu, are familie, îşi îndeplineşte îndatoririle acolo unde lucrează.
Alt obiectiv este prevenirea relativizării în rândurile tinerei generaţii a valorilor spiritualităţii ortodoxe. Rolul Bisericii este acela de a-i aduce pe oameni la limanul cel lin al nemuririi, Spiritualitatea Ortodoxă nefiind înspăimântătoare, ci liniştitoare, izbăvitoare. Spiritualitatea Ortodoxă nu propune un trai material mai bun, nu aduce în discuţie bunuri trecătoare, ci propune nici mai mult nici mai puţin decât nemurirea. Pentru aceasta, nu trebuie cheltuite averi, nu trebuie decât să acceptăm un anumit fel de viaţă, alături de Hristos. Este important să arătăm care au fost şi care sunt beneficiile credinţei în viaţa poporului român: mănăstirile - şcoli şi spitale, centre de cultură, centre de îngrijire medicală şi social. În istoria poporului nostru, cei mai iluştri reprezentanţi au fost oameni credincioşi, care s-au jertfit pentru adevăr şi valorile netrecătoare ale credinţei. Noi insistăm asupra rolului formator al credinţei, asupra impactului pozitiv pe care îl are prezenţa preotului în şcoli, spitale, unităţi militare, penitenciare. Este important, din această perspectivă, să chemăm în ajutor oameni credincioşi din toate domeniile vieţii contemporane: oameni de ştiinţă, oameni de cultură, medici, istorici, profesori, etc, pentru a arăta că factorul credinţei nu retrogradează, ci impulsionează spre reuşita unei vieţi jertfelnice, lipsită de egoismul care ne îndepărtează pe unii de alţii. Noi punem în discuţie viaţa satului românesc - nu pentru a trăi din amintiri, ci pentru a readuce în atenţie "întoarcerea la rădăcini", atât de "la modă" în zilele noastre.
Un alt obiectiv al proiectului este estomparea tensiunii dintre tradiţie şi modernitate în vederea prevenirii efectelor fenomenului secularizării şi al desacralizării. Tradiţia este un dreptar care ne conduce pe drumul vieţii, atunci când este acceptată, însuşită, redată într-un mod adaptat condiţiilor din zilele noastre. Din tradiţie ne vine seva de viaţă, ne vin obiceiurile, tradiţia creionează identitatea noastră ca oameni, ca neam, ca popor. Modernitatea ar trebui să fie o expresie a unei tradiţii sănătoase, o dezvoltare şi o adaptare a acesteia. Nu există un conflict real decât atunci când nu ne mai aceeptăm pe noi aşa cum suntem, cu toate câte ne-au lăsat înaintaşii, mai bune sau mai puţin bune. Secularizarea propune nu doar desfiinţarea graniţelor fizice ci, din păcate, şi o uniformizare. Totuşi, tradiţiile sănătoase sunt cele care conturează identintatea unui popor, iar un popor fără identitate devine un neam fugar. Raportul corect dintre tradiţie şi modernitate ar fi, poate acesta: sa învăţăm din trecut, să trăim în prezent, pregătind viitorul.”
